Ca orice literaturã intens fantasmaticã, şi aceea a Dnei. Sand se adreseazã direct unei nevoi psihice, pe care o satisface, cãreia îi rãspunde, independent de valenţele ei estetice—dealtfel deloc mai puţin ofertante sau mai şubrede, mai precare—literaturã inepuizabilã fantasmatic, nu e deloc sãracã în artã. În acest mod, obiecţiile estetice [1] sunt fãrã sens; naraţiunile sandiene nu funcţioneazã la nivelul cerinţei estetice, al aspiraţiei de artã—ci al pulsiunilor, al nevoilor de naturã psihicã.
Estetismul detractorilor literaturii sandiene (de la Proust la strepezitul ‘Morgan’ şi la Dna. Maitzen) nu e decât imaginea în oglindã a moralismului şi a idealizãrii/ nerealismului obiectate chiar Dnei. Sand. E acelaşi nerealism, aceeaşi neştiinţã şi chiar ipocrizie, transferate în critica literarã. Literatura nu funcţioneazã (numai) aşa cum îşi închipuie anti—sandienii, şi nu e numai sacerdoţiul artei, ci şi oferirea de fantasme, de trãiri de naturã nu neapãrat esteticã. Moderniştii au preferat sã ignore literarul neestetic—deşi nu lipsit de merite de artã—cum e şi folclorul, etc.. Ei par, însã, sã nici nu înţeleagã natura fantasmaticã a naraţiunilor Dnei. Sand. (Trebuie, însã, înţeles cã literatura sandianã funcţioneazã deopotrivã în estetic şi în fantasmatic, modernismul realist nu are monopolul esteticului.)
Literatura sandianã nu e cantonatã în fantasmatic, ca atâta din literatura popularã, al cãrei consum e generat de caracteristicile fantasmatice, neestetice; aşadar, fantasmatic şi estetic sunt un binom, nu trebuie utilizate dihotomic, iar naraţiunile sandiene funcţioneazã în ambele registre.
Semnificaţia consumului de literaturã popularã—mai precis, a satisfacţiei, care genereazã voracitatea—e un capitol al psihologiei fenomenologice a artei.
Dispreţul faţã de literatura Dnei. Sand—calitatea zugrãvirii, însufleţirea—e semn de parohialism. Literatura principalã a generat, şi ea, o formã de parohialism—ca mãrginire, nepricepere, stângãcie flagrantã, etc..
Am, în bibl., vreo şase romane (‘Indiana’, ‘Depardieu’, ‘Huguenin’, ‘Mauprat’ …) şi douã scrieri memorialistice (racursiul mussetian şi autobiografia aşa de copioasã) ale Dnei. Sand—vols. sunt apãrute mai ales în CLU, ‘Romanul de dragoste’ şi BPT, şi sunt un completist sandian.
NOTE:
[1] Conced, momentan, folosirea adjectivului, ceea ce nu înseamnã cã naraţiunile sandiene sunt mai criticabile, din punct de vedere estetic, decât cele pe care le propun detractorii Dnei. Sand; existã o esteticã literarã sandianã propriu—zisã, neinferioarã aceleia a moderniştilor realişti—ci diferitã. Literatura sandianã nu se situeazã înafara esteticului—ci în propria ei esteticã, de care autoarea era conştientã.
Eseuri 